dintotdeauna în mine
râu subteran simțit
doar de adâncul rănilor mele
fântână în care ochiul meu interior
coboară umplându-se de lumină

dintotdeauna în mine
pasăre cu aripi de sânge
zburând pe cerul gurii închise
parfum al amintirilor înflorite
pe câmpiile viselor

tu mă trezești înaintea răsăritului
tu îmi picuri în palmă
ca o ploaie mult așteptată
de vechiul sat al copilăriei
tu ești ușa care mă lasă să intru
în sufletele pregătite să mă adopte

dintotdeauna în mine
rădăcină a rădăcinilor
floare de colÈ› pe muntele inimii
muzica îndepărtatelor sfere
coborâtă pe portativul tăcerii
ecou întors ca bunul credincios
de la slujbele de duminică

tu, pâinea mea, vinul meu
desertul meu cu răvașe
festin sub pleoapele obosite
dans cu voci interioare
cascadă de gânduri
întinerindu-mi ființa

dintotdeauna în mine
trandafir înflorit pe mormântul
tuturor despărțirilor
mare cu valurile despletite
peste obrazul singurătății
oază în deșertul absenței
stradă luminată
de felinarele globulelor albe

tu, eul meu înțelept
fereastră spre desăvârșire
conjugare a tuturor conjugărilor
conexiune cu cântul aedic
al poeților adormiți
cutremur aducător de psaltire
zidește-mă în nezidirile tale!

îmi închid ochii
îmi pun palma la ureche
îmi pun urechea pe linia vieții
și ascult trenul nesfârșit
al poemului