știu pe de rost cum se schimbă
umbrele pe pavajul pustiu
fiecare cu muzica ei
mă întreb de ce viața
începe și se termină cu un plâns
și toţi îngerii poartă haine albe

ce iarnă grea e absența ta
simt spinul dorinței mort după colț
în holul întunecat își croiește drum
asprul cerșetor al ceții

ce tristețe insondabilă
în ochii fără lumină ai cerului
în neantul ne-credincios al viselor
orele intră în râul care
nu mai menține același curs

mă dezbrac de sânge
rochia aceea roșie care mă strânge
și simt pasul îngerului cum se apropie