fiecare zi este
un examen al vieții
iar visul este medalia
de absolvire
pe care o primesc
la lăsarea nopții

în mod normal
ar trebui să port
pe toți pereții
mei interiori
o colecție
impresionantă
de vise
dar cel care mă premiază
nu-mi dăruiește vise
făcute din aur
ci vise făcute
din aburul uitării

și totuși
în diminețile în care
mă trezesc și aburul
încă nu s-a risipit
printre gene
fug repede
iau pixul în mână
și scriu povestea
visului care m-a făcut
fericit pentru o noapte

această poveste
o dăruiesc oamenilor
iar ei, când o citesc
cuvintele încep să aibă
strălucirea aurului

nu știu cât timp
voi continua să visez
însă, chiar dacă voi fi
doar un nor în înaltul cerului

voi vărsa o lacrimă
voi zâmbi
și, uneori, voi striga
nerăbdător să treacă cineva
la pagina următoare
la visul următor