Nimicnicii, parfumuri, dar și broaște
Te taie pe la cap și subsuoară
În fața ochilor târzii de vară
Sunt doar alt om, târziu și mai de obște

În casa mea, trăsurile de ceară
Ce au venit, căldură iar să-mproaște
Laleaua mult prea mică, cea de Paște
Eu nu mai țin la tine, ca aseară...

Căci stelele mă cheamă, de cu ceara
Ce-a `scursă, pe din oasele celeste
În mine, stă ascunsă primăvara,

Dar numai-reîncarnării-i dau de veste.
Căci, nu păstrez nimic, sunt Ilioara
Ce a plecat deja, în ton, poveste...




* Ceara ce-a scurs (gramatical, notă)

Scursă, ”ca” mersei = cuvinte vechi, forme vechi de exprimare