Ce-ai căutat la mine-n vis aseară?
Nu te-am chemat, demult erai uitare...
Frumoasă, tânără şi-n pielea goală,
Cu scăpărări şirete în cătare,

Te-ai furişat în albul aşternut
Şi m-ai împuns cu sfârc de ţâţă tare.
Nu te-am respins, din contra, mi-a plăcut
Simţind plenarul zvâc dintre picioare...

Åži-a fost ce-a fost, ca strugurii din vii,
În teasc de patimi ne-am tot stors de vlagă
Spunându-ne în şoaptă porcării...

De-afară luna ca un ochi de vacă
Se chinuia de după draperii...
Dar era vis, ce-ar fi putut să vadă?