|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Suprarealism
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Nincu Mircea [mircea2005 ]
2024-11-12
| |
Lumea e o piatră înaltă
Nu pentru că e înaltă
Ci pentru că
A fost așezată
Peste tâmpla mea
Ca o uitată
Sticlă goală
Aruncată
Pe care nimeni nu mai are
De gând să o umple
Cu lumină din soare.
E rece ca pilea de care
S-a dezbrăcat ultimul șarpe.
Înfumurată ca ultima dată
Când a scuipat-o vulcanul,
Lumea,
Ca o piatră,
Stă nemișcată deasupra
Ființei mele
Pe care o strivește
Cu atitudinea ei
Înaltă
Din care așteaptă
Să cadă.
 |
|
|
|
