Lovind în gând ca-n uşă umbra bate,
E un colos sisific de-ntrebare
Şi luna-n intestine îmi apare
Emoţie-n seninurile toate.

Şi mult se-aşază de mormânt culoare
În raclă-i frig dar vântul zace-n zloate
Să-mi spună demiurgul, când se poate
Pe unde eÅŸti femeie-n verbu-mi oare...

Motanul va icni din al lui miaut,
Veni-va iarnă-n geamuri de sidef
E toamnă şi în vin eu minţi îmi caut.

De buze reazem de ţigări n-am chef
Şi liniştea-i un basm cu răni de flaut,
Ţi-ating în palme-al cărnii relief.