chiar înainte ca tu să suni la ușă trag zăvorul cu graba unui clarvăzător dincolo de prag nu e însă nimeni doar zâmbetul tău care aprinde lumina pe hol amintirile dau năvală și fac patul să scârțâie până bat îngerii în calorifer și strigă ogoiți-vă mă că să-mburdă ceru’ cu parabolica lui d-zeu mâine sectoristul va fi trimis să cerceteze cine a făcut semne obscene pe tălpile lui d-zeu stați stați nu e decât fumul țigărilor mele de când o aștept pe eroina acestui poem cea care are nevoie ca să existe de un balaur și de un făt-frumos în cearcănele ei vezi cerul întreg în ale mele balaurul din subconștient uite-l cum vine cu lancea sfântului mare mucenic gheorghe înfiptă în piept de atâta spaimă și cutremur mă ascund într-un vers și nu văd cum îmi curge pe pernă nisipul unui deșert cu magi și cămile ce încă mai caută prin mine eroul care nicicând nu am fost