I.
seara pun sub pernă poemele pe care nu le-am scris dimineața le găsesc scoase la imprimantă de parcă cineva trece prin circuitul meu sanguin și știe tot ce am vorbit față în față și pe whatsapp cu d-zeu speriat că sunt bântuit de stafii am început să pândesc furul ce vine noaptea tiptil și ca să nu adorm mi-am pus scobitori sub gene și din când în când ies afară din mine și mă sun la interfon

II.
cineva sună insistent la interfon să mă întrebe dacă știu unde e centrul lumii locul cu iarba veșnic albastră de unde copilăria ne vorbește prin telefoane de tablă legate cu sfoară de subconștient i-am spus străinului să-și vadă de treabă căci demult am pierdut harta norilor și nu mai știu drumul pe care alergam cândva cu inima plină de păsări și flori

III.
la capătul țarinii bunica întinde pe iarba albastră un ștergar cu colaci aburinzi bunicul scoate brifta lui de honved și face semnul crucii șoptind să fie de pomană celor vii la cina cea de taină vine și daimonul ce trăiește cu perfuzii în mine acum e orb și bătrân din cei 30 de arginți cu care viața l-a plătit să mă trădeze i-au mai rămas doar 2 bănuți de pus pe pleope semn că nevăzutul îi conduce pe cei vii