Nu mai latră cerberii!
S-au dus să doarmă.

Cine mă mai păzește de stele
Care din cer au să cadă?

Închid pe dinăuntru ușa
Și las cheia în yală.

Patul, ca un vierme, până mâine
Împrejur se zbate s-adoarmă.

În burta întunericului prinși
Și de lumânări digerați, cerberii,
Asemenea unor guguștiuci îmi dorm
Cuibarăți peste retină întinși.

Eu tot gândesc la cine și-ar dori
Să mă apere de stelele care
Ard lătrând cu cerbicie
În orbita lor uitare?