o mai admir cum admiram altădată o floare,

o mai visez cum visează doar muzele

până la stele, și dincolo de ele

încă

mai pare destul de aeriană,

destul de aranjată în rochia aia, micuță, și roșie,

mulată,

o admir cum se curbează, cum arde ca un foc de artificii

pe pantofii ei cu tocuri,

elegantă,

pare puternică ca un sultan,

atractivă ca în reclamele ”dolce&gabbana”

pare că știe ce face,

o admir ca un prost cu sufletul la gură și mă-ntreb:

oare o să mă lase să-i ating fermuarul,

să-i desenez fluturi pe buric,

să-i dau drumul să zboare din nou ca un monarch

pe-o insula îndepărtată să viseze izvoare,

să strângă flori sălbatice cu pletele-n vânt

să fie stăpâna vânturilor