Mă recunoști în întuneric?
În nopți îmi ești soare veșnic;
Aspru-ți curg razele pe mine,
Fă-mă foc cu flăcări fine.
Am să-ți luminez cu totul,
Doar Luna-mi este stingătorul.

Jupuie-mi pielea egoist
Căci nu doresc să mai exist.
Fără tine, eu să fiu:
Pe jos, roșu purpuriu,
Și inima de mi-o scoți,
Poart-o cu tine în nopți.

Fă leagăn din oasele mele,
Sper că te-or conduce ele
Cât mai departe de lume,
Unde nu-ți trebuie nume,
Unde nu sunt mâini livide
Și frica nu te închide.

Eu cu gândul te veghez,
Noaptea continuu te visez.
E un coșmar ce mă alină-
O stea, de nebuloase plină,
Ești ceva ce nu pot prinde,
Lumini etern murinde.