chipul tău iubite pus în rama de cristal,
îmi mai zâmbește de doruri înfiorată,
vântul nopții îmi aduce miresme de antal,
mă simt floarea iubirii veșnic rourată.

pe o stea mi se pare că te zăresc,
că te apleci spre mine ca o rază blândă,
nu am încetat să te iubesc să te doresc,
dar asupra morții tale n-am avut izbândă.

îmi pun speranța în viitorul altei vieți,
când iubirii noastre îi vom clădi castele,
când treziți îmbrățișați în tandre dimineți,
să prefacem zâmbete, săruturi în imortele.

amintirile cu noi au rămas întregi febrile,
mă alintă când mi-e greu în nenumărate zile.