poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-07-14 | |
ca pe fumul de țigară și se umple cu tine și pășește pe el ca pe nori
apoi plouă cu votcă încetinel datorită diferenței de nivel și împarte ziua în două ca un filosof al negației, spunînd că despre dragostea care nu există nu se poate vorbi despre ea, dar vorbind despre ea, tocmai o face să existe. apoi ca un filosof existențialist, spune clipei să-și mai taie din elan să poată urca pe dragoste, să nu fie-n van. și mai toarnă un păhărel ca arhimede scufundat în propriile gînduri iată omul. iată un om plictisit de sine însuși, omul care s-a cunoscut pe sine. trage în piept fumul de țigară și fumul are formele tale de femeie și cînd ajunge în plămîni îți șoptește, ce de votcă, ce de plictiseală viața e amară. apoi ca anaximandru își mai toarnă un apeiron și pentru prima dată în viață știe că zboară, că e pe o planetă pe care există evoluția bețivului de la stadiul de ameobă la stadiul de iubire. ce frumoasă ești draga mea cu dric la poartă, că soarta rea vru să ne despartă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate