Sărut coapsele tale ca pe acele pene
Ale aripilor ce le întinzi pentru a zbura.

Din punctul în care mi se unduiesc în
Pistiluri înfloresc asemenea luminii de stea.

Acolo mă adâncesc ca un faun
Care poartă pe umeri ultimul gând.

Tu, asemenea nesfârșirii, sub umbra lor,
Aștepți cum nimeni nu a știut.

Eu, însă, visez că îți cresc în trup
Străluciri străvezii ce, când le sărut,
Se întind peste goluri ca săruturi pe buze.

Penele cu care îți înaripezi coapsa,
Sunt înluminări ce în sine împodobesc
Marginea rostirii cu umbre... Și corăbii
Și vrăbii, și evantaie ce înfloresc în privire
Risipind parfum de faun pe coapsele tale
Între care insistent singur vâslesc.