poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-06-10 | | Condamnatul ideal, fără nume, fără gânduri, doar născut să se supună Într-un univers ce-mi pune pe cântarul nemuririi sufletul de muritor, Care s-a născut să moară prin solicitarea mută a părinților ce vor Să-și trăiască viitorul transferând în mine gene care nu au viitor. Eu, semnatarul prin absență, pun sub semnul întrebării datoria de a mă naște Într-o lume, simulacru, unde nimeni nu alege, ci doar este un ales Ce se îndreaptă spre dezastru deghizat într-un concept care simulează moartea Corpului predestinat să se întoarcă în pământul ce-a încercat să dea azi vieții o valoare și un sens. Mi se acordă din oficiu funcția de om pestriț printr-un manifest-oracol ce semnează drept destin Și consolidează dogma unui fanatism tembel de a crede într-o lume care arată în alt fel. Am asimilat excesul oferit de Absolut ca un vulg ce își acceptă rolul lui de om lovit De o soartă nemiloasă care scrie cu un condei, drept pe pielea ce îi ține oasele de om mișel. Impostor venit pe lume să mă plimb ca individ într-un colectiv ce lasă la intrare un bilet Unde se semnează moartea cu un scris lizibil, ferm, imitând, cu nonșalanță, un contabil mititel. Se ridică o cortină, îmi aleg un scăunel și privesc ecranul care mă prezintă drept actor, Un banal, un pierde-vară, un copil ce s-a născut într-o eră în care omul se ascunde-n propriul trup. Într-o piesă specială cu peisaje dintr-o lume ce nu are adevăr, sunt actorul fără nume, fără țară, fără pic de viitor, Fiindcă drama ce se joacă pe ecranul plutitor pare c-o să fie astăzi… că eu sunt un impostor. Nici nu începe filmul bine că mă trage de picior un alai de coate-goale ce pășesc superior, Pe covorul în care moartea mi-a ales ziua să mor și mă îndeamnă, fără jenă, ca să ies în coridor. Resemnat, îmi port ființa spre ieșirea-n coridor unde mă așteaptă moartea cu biletul de actor Și-mi arată calea scurtă către raiul plutitor unde mă așteaptă, iară, ciclul ăsta îngrozitor De-a mă naște fără voie, fără haine, fără ochi, într-o lume în care viața nu mai are nici un scop, Căci și l-a pierdut, sărmana, chiar în ziua în care moartea… i-a trimis pe primul om.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate