Pe malul trist al vremii curgătoare
Ţi-ai aşezat robirea unei clipe
Ca de statuie-ai pus să se-nfiripe
Şi-n nemişcarea ei vecia doare.

Sub fumul gros din timpurilor pipe
Secunda aia-i jar, nu-i suitoare
Şi pâlpâie pe unde nu se moare,
E în tăcerea anilor să ţipe.

Atingerea de-ţi dă cu braţ subţire
Tu ca nălucă-n ea hălăduieşti
Lăsându-mă la unu-n împărţire.

Din gura ei pe şale-ţi cad poveşti
Poveri să cari spre mine, să mă mire
Dar singur trec deşi m-ademeneşti.