Azi a plouat cu o ploaie de stele
cum a mai plouat și în alte dăți.

M-am dezbrăcat până la piele
și desculț alergam peste bălți.

Râu de foc curgea ceru-n câmpie
și vântul se rostogolea în cădere.

Săpam în pământ cu tărie să adun
apa vie în fântâna cu miere.

Oboseam mai mereu întinzând
pe câmp pânze și spărgând pietre.

Sub tâmplă, ascuns ca un gând,
focul de afară năpustise în vetre.

Și începeau să îmi crească fluvii,
câmpii, munți și infinite aripi
grele, lungi, ademenitoare
iluzii ale viselor mele...

Prin înnoptări desuete
din sfere îmi ploua cu inele.