zilele babei au trecut ca un fum;
zâmbind mulțumită,
vânzătoarea de ghiocei
strânge în pumnu-i firav
câțiva bănișori...
nu e nimic scris
în vechile cronici despre-ndrăgostiții,
care se plimbă pe cheiul pustiu,
mână-n mână.

umbrele plopilor adâncesc zarea;
vântul anină amintiri în
copacii-nmuguriți;
nu e nimic scris în jurnalul familiei,
despre speranța bătrânului solitar,
de a găsi o scrisoare-n
cutia poștală.

timpul nivelează pornirile,
estompează cearcănele,
conul de pin se deschide încet-încet,
revărsând semințele cunoașterii.
în palmă,
nu e nimic scris
despre tine.

2
pisica-i aruncată peste gard;
teroriștii-s vânați de hingheri;
în orchestră,
alămurile-au amuțit...
sunetul strident al unui corn
hăituiește vânatul.

apusul cade, ca o pelerină de-oțel,
peste livada de vișini;
pentru a avea un vis,
Hybris numără victoriile pierdute;
fără să lezeze pactul ecologic, de poluare zero,
Reza Aslan încearcă să mănânce
creiere umane.

la masa de șah,
se reconfigurează piețele de desfacere;
sub bagheta lui Polemos,
singura soluție de pace
e permanetizarea conflictului.
seară răcoroasă cu lună plină,
învață să citești printre rânduri!

3
o altă civilizație se perindă
în fața oglinzilor;
încă nu s-a schimbat rufăria de pat
cearceafurile-s încă pătate de
infamia și lașitatea revoluționarilor;
marele chestor-organizator de spectacole,
pășește solemn
printre cadavre.

și-n această poveste distopică,
așa, ca printr-o vrajă,
Dumnezeu-făcătorul cerului și al pământului
a fost șters din memoria colectivă.
dezrădăcinați, oamenii trăiesc în suburbii mizere,
înconjurate de ziduri, ori
de șanțuri minate.

la răscrucea marilor vânturi
din est și din vest,
uneltirile descumpănesc răsăriturile;
comploturile adâncesc a ochiului arcadă.
taxe pe aer, pe apă, pe zborul lin
al păsărilor,
în numele bunăstării și înțelegerii între
popoare.

4
e seară și iar dimineață...
te miri
cum vor să aducă orice suflare de viață
sub călcâiul dorinței lor.
vor să zidească o altă lume mai bună:
pe libertatea neîngrădită a viciilor,
pe cruzime
și pe frică.

cei care-au trăit în comunism,
își amintesc,
desigur, că :" Partidul era-n toate..."
acum s-a trecut la alt nivel al jocului,
în care frontierele națiunilor s-au dizolvat,
iar simțământul de iubire de patrie
a pierit.

5
cerul stacojiu,
parcă, și-a spălat
tâmplele cu propriul sânge;
un "11 septembrie al muzicii rock"
într-un dans rotativ,
marchează trecerea timpului...
și-n acest balans hipnotic,
nu te teme de nimic....

războiu-și-ntinde tentaculele-
asemenea organismulului 46-b,
peste zbuciumul mării.
-e bun pentru afaceri, a spus cerșetorul;
-decide destinele oamenilor, a murmurat bătrânul olog;
-să nu uitați, a spus orbul,
în spatele lui e cel care controlează
portofelul președintelui.

deschisă-i
poarta lui Ianus;
eliberate-n sânge,
cele nouăsprezece proteine-
ale șarpelui king-cobra,
activează simbiotul arhonic, demonic.
chemarea clopotului la sfânta liturghie
risipește teama și panica.

6
mai departe,
acolo unde strigătul pițigoiului
sfredelește versantul fricii,
urcând treaptă cu treaptă,
conectați între ei,
oamenii au înțeles legea lui Unu.

drumul se termină dincolo de nori;
vocea scriitorului- purtând limpezimea izvorului,
deschide o nouă perspectivă,
prin ușa întredeschisă,
o rază de soare
se prelinge
pe fața-i.