poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-04-05 | |
Nesfârșirea orizonturilor pe care le vedem
a devenit marginea imaginilor noastre. Prin privire zidim universul în care trăim și simțim unde este inima eliberării din infinitul interior unde plutim. Vederea este persoana căreia îi articulez privirea, ca verbului manifestările descrise de atribute ce definesc manifestarea sa spre a rămâne nesfârșire adâncă în care să se cuprindă. Asemenea stropului de ploaie ce se prelinge pe sticla ferestrei unde își zdrobește ființa defrișând căderi din devenirea luminii și întunericului pe care le risipește spre a lovi din nou în același loc din privirea pe care o risipesc prin sticla ferestrei. A vedea e cu totul altfel decât a atinge. Fiindcă atingerea vederii desființează Distanțele care îmi nasc privirile. Atingerea este despre aici și acum. Despre încrederea în cel care rămâne. Și tot întunericul acela orb ce caută rana Spre a pune în ea degetul și a striga: „Sunt alături! Ești în lumea mea!” Însă, oricât și-ar deschide ochii, orbirea Nu poate privi, deși poate visa despre lumină Și despre ceea ce e între astru și strălucire Și ceea ce rămâne la marginea din răsărit. Imagine a chipului din oglindă mereu oglindit ce caută în vederea privirii prezentul din infinit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate