Deschisă-i noaptea, către stele poartă
Iar jos zambila-n umbre se-mbăiază
Sunt toate demiurgului în pază
Şi frumuseţea lor pe ochi mă ceartă.

Privirea mi-e în hram, vecia-i trează
Iar tu mai vii cu trupul tău drept hartă
Aceea de amor în clipă fiartă
Şi luna ne vorbeşte dintr-o rază.

Şi toate în extaze se tot scaldă
Deasupra de teluric adormit
Mă prinde-n mreje a enigmei şoaldă.

În ceasul ăsta moartea e un mit
În flori şi-n tine duc o cruce caldă
Iar aştrii la mistere m-au momit.