Pe valiza de armată a lui tata
bine pitită într- un colț
al podului
de pe casa bunicii
au mai rămas câteva urme
de vopsea verde şi
o scultrură de briceag pe
o inimă ştearsă de vreme în
mijlocul căruia se mai putea citi
AMR 3 zile
printre alte hârtii mototolite
prinse între o pânză de păianjen
pe singura hârtie descifrabilă
fără adresă
era scris
"te iubesc te iubesc te iubesc Ana
de aici peste tot şi până la Dumnezeu
curând vom sta pe bordura casei
ne vom bucura unul de altul
de noi şi de Dumnezeu
să nu plângi
când vei auzi zgomote pe afară
şi bătăi în uşă să ştii că voi fi eu
ajuns cu trenul de noapte

pe aici e frig de îngheață pietrele
inima îmi e cât o lacrimă şi
mi- e teamă să plâng
în buzunarul de la cămaşă
am fotografia cu tine cea în care
țineai mâna pe burtică şi- mi
şopteai la ureche
pe ascuns
să nu ne audă mama
" mişcă
să ştii că va fi băiat"
în noaptea asta sunt un biet şi umil
caporal de schimb resemnat să stau
cu arma la picior să-i salut şi
să-i aplaud în gând ostăşeşte
pe camarazii din tranşee şi
printr- o crăpătură de cer
să vorbesc cu Dumnezeu
în rest
sunt bine dar
am inima blocată
între lacrimi şi o buclă de- amintiri
cu tine şi cu mama

ştiu că în lumea asta
nu- l voi ìntâlni pe tata şi poate că
nici în cea de Apoi
aş fi vrut să- i iau o povară şi
să- i spun că
am mai crescut am fost ostaş
ca şi el şi că am stat de gardă
la tranșeea din care a vorbit cu
Dumnezeu

...şi aş mai fi vrut să-i spun că
mama a avut dreptate"