poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-03-19 | |
întind mâna către potirul divin
pe care l-am golit de atât de multe ori de înălțimi cu prinderea ei încât, acum când, ca de atâtea dăți, îl risipesc din nou, simt cum mâna devine coloană care cuprinde infinit infinitul ce pe mine mie mă întinde. întinderea mâinii cu care voiesc a prinde adâncul ce nu mai așteaptă și nu-și mai dorește să rămână, gândesc, golit din sine în sinele risipirii își adaugă sâmbure golului din care rodește. crugul ceresc de unde a crescut ca strugure al cărui sânge mi-a umplut potirul pe care, spre a-l goli de nepăsare întind iar mâna, ca pe un pistil plin cu arome de floare care, către soare, așteptând vizitarea albinei, se așterne și crește-n visare. și, întind mâna către potritul divin pentru a-l goli încă o dată de vinul ce, pe cale, plin cu îndumnezeitoare adâncuri rispitoare mă întregește. gândul, strigătul, parfumul, lacrima, atingerea, visul și întregul lor gol sublim, plutesc animate de-a lungul mâinii pe care o întind înspre potir.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate