poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-01-17 | |
cîndva, într-o altă viață voi sculpta viori din lemn de trandafir
vor avea formele tale, vor suspina asemenea ție de parcă mi-ai fi învățat pe de rost durerea voi cînta la fiecare din ele pînă voi simți spinii trandafirului pînă la sînge, pînă se vor retrage în lemn ca niște colți de cobră care deja a mușcat și acum așteaptă afazia și paralizia vor fi zile în care voi acompania ploaia, picăturile se vor scurge pe geam de parcă cerul s-ar înmormînta în pămînt odată cu dragostea mor toți zeii ar fi de preferat să nu iau cu mine nici o amintire cum aș fi singur, într-un autobuz fără șofer care trece prin stații goale, slab luminate stații pustii, fără nici o trăsătură, atît de tare doare încît ți-am uitat chipul, ți-am pierdut căldura te-am luat odată cu mine într-o călătorie pe malul rinului am dansat cu tine pe marginea stîncii de la lorelei cînd am deschis ochii, era doar vîntul, îmi îngheța inima în mijlocul verii, era acea amnezie plăcută cînd uiți de durere și pentru cîteva momente nu te mai doare nimic secundele acelea cînd mîinile pipăie aerul ca un orb ce descoperă chipul iubitei merg adesea pe străzi închipuindu-mi că pășesc pe urmele pașilor tăi îmi place să cred că asfaltul are o memorie anume și un fel straniu de a mă conduce pe unde ai fost și uite așa lumea devine un șotron nesfîrșit pe care îl joc în speranța că la capătul lui vei fi tu noapte de noapte privesc stelele, îmi spun mereu ce vreau să știu că există viață după moarte pentru că e insuficientă o viață să te iubesc îmi place să stau întins pe iarbă să simt cum iarba crește prin mine, se strecoară printre coaste și cînd îmi răsare din piept miroase a tine stelele îmi spun ce vreau să știu că există dragoste după dragoste cu toate că n-am știut niciodată ce e dragostea cînd se naște, ce mînîncă, cum arată goală, dar voi ști întotdeauna ce poți face cu ea după ce moare pentru că atunci îi vezi cu adevărat chipul abia atunci cobori din autobuz în stația pustie și îmbrățișezi lumina palidă și faci dragoste cu ea pînă îi împumuți trăsăturile
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate