poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-01-09 | |
Te-aș fi ținut să spargi gheață, dar să nu cazi în apa cea mult prea rece
Șampania, pusă sub apă, s-a răcit de la penultimul ghețar care se topea Nu te neliniști, Terra are mulți, din ăștia, și nu se încălzește ușor Bea, mai bine, un ceai Ce om s-a făcut om și pește, dacă s-a apucat să înoate până la marginea foarte liniștită a fiordurilor Deasupra, pe lângă iarbă și pământ negru, cu pietre și zăpadă Cresc două albăstrele, este primăvară Bărbatul se uită bătând din buză la cele două flori ca la un cer albastru Și cred că plânge Nimic, doar un vânt prea blând stă să îi usuce pielea de carne și gheață Unde, naiba, îți sunt păpucii tăi fercheșuiți? Ană! Badele meu, văd doar o coadă solzoasă și albastră, și îți sunt solzii cărnoși și violacei De la frig Tu bați din buză, ce faci Urcă-te mai bine pe pietroaca aceasta imensă și rotunjită de vânt și privește, în mare De pildă, Dacă bei un pumn de pastile, treci mai departe la îngeri, complet, și e o sinucidere eșuată La fel de bine scapi, dacă ai un atac cerebral, treci complet Iona știa ce știa și Marin Sorescu, și Blaga, toți știau Iona zăcea într-un chit, îi era amar, în chit, până și-a înțeles sensul non-sensual Dar sunt raiuri de mare Și Harakiri e cel mai real mod de a-ți privi stomacul, nu trecerea Ce faci Mă ataci tu pe mine mă scuipi de-a deochi pentru că vorbesc despre moarte Și mă îndepărtez, mult... Marii Zei își pregăteau Piramidele, pe cadâne le așezau, chiar lângă, ca să fie prezente când ajung... Diamantele nu mor niciodată Poate sufletul are sclipiri dar imperfecte de diamant... Nu suntem diamant, sunt o sirenă Ce-ar fi să înnoți până la capătul mării, unde ajungi când nu mai poți înota, prin raiuri, de cât ești de înalt Ce faci, ce tot faci Unde, naiba, îți sunt papucii? Ți-s picioarele ude, din tine. Văd numai o coadă prea groasă și cu solzi violacei și groase ca niște conuri de brad ultra îmbătrânite Tu faci sex? M-am legat de un brad și m-am aruncat în mare Ca să îmi iese perfect Marea mea moarte Ca să îmi ieși, tu, din minte Dacă mă dorești, hai, hai după mine... Cu frăguțe uscate, în el, își bea ceaiul, și-atunci dă cu mâna după prea tristele molii Peste zări, e numai și numai raza ovală care se împarte în două (doi sori).
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate