Dubla de azi se continuă-n mâine
Și tot așa, cu ieri, azi și mâine
Ca o parte din clipa lungă-picturală
Cea care, metaphoric, se întinde între
A fost odată ce nu va mai fi niciodată
Și va veni odată ce n-a fost niciodată...


Se spune-ntr-un poem de poveste
Că așa s-au petrecut lucrurile-n urmă de tot
Când Soarele şi Pământul, aerul, Luna şi stelele
Dădeau viaţă la toată existenţa universală
Şi nu exista cuvântul boală
Că iedera-i planta din care se trage Ea, femeia
Şi dintr-un stejar a ieşit El, Bărbatul
Plin de seva vieţii şi de chemare
De bucuria dimineţii şi de alinare
Ea, căţărătoare şi cuceritoare
A îmbrăcat stejarul cu cămaşa frunzelor ei
Verighetele pentru cununie s-au făcut cercuri în trupul copacului
Primii care s-au născut au fost copiii hazardului şi ai nereţinerii
Pe un ţărm înalt, exotic şi abrupt, plin cu pădure, animale şi păsări
Fluturi şi albine care zburau din floare-n floare
Virtutea faptelor bune era atributul Reginei
Regele era omul cu Ordinea şi Onoarea
Chiar dacă lucrurile erau la început
Culoarea predominantă era culoarea iubirii…

Când Lebădoi vrea să-și adune gândurile
Se retrage puțin din agitația puilor
Lăsând-o pe mamă să-i pregătească de zbor...


Constanța, Sâmbătă, 11.11.2023