să ne pupăm și să ne îmbrățișăm apoi să ne dăm inimile peste cap
să mergem cu mîinile pe după umeri sub lumina strîmbă a lunii de parcă
am învățat razele să șerpuiască pe trotuarul acoperit de frunze
pe care natura a scris că dragostea nu moare
dar doare

să ne privim ochii umezi cu acea evlavie a lui te înțeleg și drumul spre casă
se arată lung ca o viață dar nu ne mai pasă, hai să ne mai oprim la un non-stop
să mai fumăm o țigară cu stelele și fața adormită a vînzătoarei
să tragem concluzia că viața se poate oricînd scutura de pe haine ca scrumul de țigară
dar asta e frumusețea, că e mereu ceva
pe cămașa asta găurită a soartei

frumusețea e că o stație de autobuz, durează cît o dragoste mare, cea mai mare
și vîntul a început să dea la o parte frunzele din calea noastră să ne vedem umbrele
cum se contopesc pe asfaltul rece și-l încălzesc și ne imaginăm
că avem încălzire în asfalt și nu plătim factură pentru ea
avem o singură viață dar bem două, că una o plătește iubirea și două iubiri avem
dar bem una, să mai rămînă și pentru mîine, la cafea

și e acolo un rond cu flori aproape descompuse dar încă sexi
unde ne mai oprim puțin să ne sărutăm să le aducem la viață și un felinar înflorește
și lumina nemernică a lumii face un film porno cu noi dar de ce să ne mai pese
scriem istoria iubirii în iarba care cîntă o manea tristă și dansează pentru noi
și zîmbetul tău îmi înghite inima