ziua aceasta

o voi petrece în mine

ca și când ar fi

ultima zi de pe pământ

voi admira răsăritul unui gând

de pe marginea lacrimii interioare

voi urmări fluviul sângelui

cum izvorăște din muntele inimii

și face ca fiecare teritoriu al cărnii

să înflorească și să rodească

voi călători spre amintirile

înrădăcinate în suflet

așa cum călătorește albina spre florile

din care își procură polenul

voi începe cu locurile copilăriei

îmbrățișându-mi toată familia

și toți prietenii dragi

voi continua cu prima dragoste

cu exilul, cu întoarcerea din exil

și voi încheia cu dragostea definitivă

încununată de surâsul copilului meu

într-un final

voi privi cum apune

gândul acela luminos

pe cerul gurii

dând naștere

unei constelații de cuvinte

voi culege

acea constelație

o voi dărui tuturor

dintr-o suflare

pe noul cer de hârtie

lăsându-mă pradă

visului nesfârșit

din care m-am trezit

doar pentru a scrie poemul