parodie după Poem interior
de Nicu Murgășanu

De obicei sar în piscină
Doar vara, când conţine apă,
Iar toamna, lefter, prin grădină
Scot ultimii cartofi c-o sapă.

E-o ploaie rece dar nu-mi pasă
Să-şi ia miniştrii doctoratul,
Scandalul de mai sus i-apasă
Căci e cu cântec plagiatul,

Iar toată presa-i inflamată.
Telefonul nu sună-ntr-o doară
Şi cum n-am mult noroc niciodată,
În toamna asta voi fi dat afară.

De-ar ploua o oră cu conserve,
Eu cu capul spart le-aş aduna
Şi discret, ca să nu se observe,
Singur doar sardine aş mânca.

Afară acum vremea e foarte rea
Toamna asta e ca o poezie
Fără nicio noimă, cu iz de manea
Pe care-o ascultăm doar la beţie.

Poem interior
de Nicu Murgășanu
(poezia originală)

Din vară am sărit în iarnă
Şi ceasul zace pe covor
Toamna monezile îşi cearnă
E ultimul etaj şi nu cobor.

Nu-mi pasă ploaia de-afară
Directorii aştepte referate
Zgomotul urcării pe scară
Transformă inima-n chitară,

Trepidantă şi gata să ia foc.
Ceasul sună iar, a treia oară
Si noi încinși de atâta noroc
Uităm iubito, toamna de-afară.

Doamne dă o ploaie să conserve,
Rana sufletului să mi-o pot pansa
Cu uşa-nchisă, nimeni nu observe
Singuratatea unde putem dansa.

Afară plouă, ningă, fie ce-o vrea...
Toamnă incertă, rămâne un poem
Neterminat, cu iz de amară cafea
Şi noi rătăciţi printre frunze o bem.