bunicii ne-au învățat

să scuturăm nucul

"nu-i rupeți crengile,

mișcați-le cu blândețe", ne spuneau

"orice creangă ruptă e o durere,

o mângâiere în minus,

un rod care nu se mai naște"

nucile erau stelele noastre căzătoare

ce ne împlineau toate dorințele

cozonaci și tot felul de prăjituri delicioase

totodată erau testul nostru de forță

atunci când încercam

să le spargem în pumni

miezul lor semăna cu un creier

pesemne, nucul ne dăruia și nouă

un pic din înțelepciunea pământului

la un moment dat, a venit o furtună

turbată de prea multă căldură

și nucul nostru s-a rupt

a tras cu rădăcinile cât a putut de pământ

pentru a proteja pomii mai tineri

din fundul grădinii

dar ghilotina de aer a cerului negru

a căzut nemiloasă

pentru prima și ultima oară

am văzut seva nucului, sângele lui

cum curgea în zadar

fără să mai hrănească crengile, frunzele

nucile verzi parcă erau niște copii

care plângeau după sânii mamelor

rămași dintr-odată fără lapte

plângeau și verdele fin și lucios al obrajilor

se înnegrea, se tot înnegrea

am tăiat trunchiul și crengile doborâte

cu drujba, apoi cu toporul

am fi vrut să mai așteptăm

să nu aducem o durere în plus

lemnului ce părea încă viu

dar bunicii spuneau

"lemnul ud se crapă mai ușor"

așadar, ne-am făcut treaba până la capăt

moartea nucului urma să ne dăruiască

încă multă căldură

în fundul grădinii a rămas totuși un ciot

pe el ne-am așezat cu toții, pe rând

admirând dealurile verzi

grădinile altor oameni, apusul

din ciot au încercat câteva ramuri să iasă

nu le-am lăsat, nucul n-ar mai fi fost

niciodată la fel

așa cum nici omul care cade la pat

nu mai este la fel

cu toate că-n visele și imaginația lui

încă mai călătorește

încă se mai cațără după fructe

încă mai aleargă

după iubiri ce-au plecat

din gara inimii

în gara de la capătul lumii

"toate lucrurile au un sfârșit", spuneau bunicii

apoi s-au dus și ei să scuture

nucul din ceruri

în unele nopți, noi ce fuseserăm odată copii

ne așezăm pe ciotul din fundul grădinii

și așteptăm să cadă

nucile de lumină