zarurile nu ți-au fost favorabile mamă
poate întâmplarea
ți-a fracturat spațiul sau zeii
n-am s-o știu niciodată
alfabetul a putrezit în gurile noastre
înainte de-a se-nchega în cuvinte
în izvoare
sau în apă de lună

târai după tine tăceri acide
nu înțelegeai că un sacrificiu orb nu eliberează
nici un fluture din pupă
și cât de zadarnic aeriseai nopțile
încredințată că destrami coșmaruri
moliile rodeau carnea strivită
mâinile se pătau de-un gri coroziv ce fura culoarea
florilor și zâmbetul bărbaților
ce te-ar fi putut iubi

singura ta formă de protest mamă a fost lacrima
umplută pân′ la refuz cu sarea obidei
amară
până i-au murit păsările și s-au scuturat
văzduhurile

ca un reproș
silueta gârbovește pereții zilei
cu privirea plecată îi împingi să intre un firicel de lumină
oftezi și pui cataplasme de ierburi peste răni
un deșert sufletul tău are gura tăiată
respiri tot mai des un aer ce nu-ți aparține
într-un decor străin
timpul tău și-a diluat esențele
sau tu ai terminat de vânturat nisipurile
oasele
și mareele tainei

ursita avea cataractă când ți-a decupat filmul
scenaristul ți-a dat straie de sclavă
ca o favoare nemeritată
întotdeauna cineva te acuză pământul e o capcană
pentru cel ce e singur
părăsit și de ochi și de picioare va trebui să accepți jocul
nu ți se spun reguli și axiomele abundă
tâmplele ți-s gratii oțelite
pe care nici un zeu nu poate să le smulgă

zarurile au scrumit orizonturile

dincolo de ele doar inima ta mamă topește pelicula filmului
și arde retina beznei