citești poeme splendide și plângi
umbrit de aripile neputinței
de a struni la fel de imberb și calm
cuvinte ce ascund în ele deopotrivă furia
ce a spulberat hiroshima și nagasaki
și amețitoarea splendoare a unor lumi
de o frumusețe incandescentă
precum au făcut-o Păpușarul Domestic
sau Ayatollahul din Vest

ai încercat cu greu să răzbați mări austere
măcinat de spectrul otrăvirii
valul prea chimic te-a copleșit
și n-ai mai reușit să ajungi
pe țărmuri septentrionice
de unde prințesa varegă
încă trimite semnale
prea încifrate și pentru
o lume supratehnologizată

un animal celebru
te-a lăsat la fel de rece
ca o anacondă superbă
dormind sictirită dincolo
de geamul fragil al terariului

toate celelalte peripluri
în care ai încercat fără jenă
să furi din lumina Maestrului
care a îmblânzit curcubeul
sau să imiți straniile sunete
ale cântecelor menestrelilor
care au pustiit inimile
începutului unui mileniu
pe cât de fertil, pe atât de tumultuos

te-ai rătăcit pe drumul către un
Samarkand nemaivăzut al minții
ca o cămilă abandonată în deșert
purtând în spate saci cu giuvaeruri
sortite unei veșnice străluciri doar
sub necruțătorul soare al zădărniciei

ce-ai mai scormonit prin
diamantele și lăturile de mult uitate
în căutarea unei salvări amețitoare
din balansul necruțător al mediocrității
nu știai că lucrurile altădată noi
capătă mirosul greu de suportat
al desuetudinii și perimării
după ce toată lumea le-a siluit?

ce-ai mai plecat timpanul
la colportări reci și asmuțiri colerice
aruncate de Patriarhii mileniali ai
splendidei arte a deghizării prin vorbe

ai amușinat miresme cândva divine și proaspete
de trandafir, de coapse și de fruct exotic
dimpreună cu damfurile infernale de borhot
aterizate la doar câteva verste de
„acel decembrie roșu și fals eliberator”

fără vreun folos pentru că
să alergi pe câmpul alb,
laolaltă cu oile negre
e o îndeletnicire ce nu se lasă stăpânită
de falși profeți care-și strigă
faptele întru mântuire
în lumi nepalpabile,
prin care umblă
troli și hateri, ascunși îndărătul unor false ferestre
prin care evadarea este posibilă,
dar întotdeauna rece și falsă