luminile cețoase ale orașului se-mprăștie ca un gaz otrăvitor
străzile sunt cuprinse într-o demență aproape acvatică
alcolul dezintegrează oamenii, face din doi unul
pe lipscani mai mulți pui de pisică se aleargă în acordul mixurilor
de muzică etno și house, e momentul acela al nopții
cînd aburi ies prin gurile de canal, doi impudici și-o trag într-o scară

noi ne ținem de mînă ca de barele unui autobuz, lumea se clatină
e frumusețea asta urbană, nocivă, fericirea asta ca o capcană de șobolani
mergeam prin mulțime, ne atingeam de alți oameni ca de copaci
eram într-o pădure beată, drogată, o pădure cu un singur creier
dyonisos, am făcut poze pentru că mințile noastre nu mai procesau
altceva decît iubire, o iubire atît de prezentă că nu lasă urme, amintiri

am făcut dragoste, te mîngîiam ca acul de pick-up un vinil
din tine începea infinitul cu tot cu muzica lui, te ascultam și îmi plăceau
ambele fețe, și cea văzută și cea nevăzută, dacă am fi făcut o fotografie atunci
ar fi ieșit un singur trup, androgin, ar fi fost capătul căutărilor
am făcut dragoste și pentru o clipă limba secundarului a făcut un pas înapoi
ca să fie mai mult, ca la facerea lumii, cînd nu era timp, era doar iubire

apoi îngerii care n-au adormit cu capul pe mese s-au urcat în taxiuri
sau au coborît la metrou, noi am făcut o transfuzie totală de priviri
noi am continuat să facem dragoste fără să ne pese
dacă e începutul sau sfîrșitul lumii.