poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-06-12 | |
Aveam momente când levitația mă cuprindea
noapte de noapte deveneam o pasăre cu aripi lungi beată după frumusețile întâlnite în zbor nu-mi mai funcționa revenirea la sol radarul organic mă atenționa "Nu fugi Dadu în vise detot" pluteam aproape lipit de tavanul din apartamentul bunicilor din Constanța sau evadam între blocurile U2-U3 aruncându-mă în zbor de la balconul improvizat de la bucătărie din blocul U2 din Tulcea Cartierul de Vest ori de pe fereastra cu plasă în piuneze de la dormitorul ce nu mai era al surorii Pentru acele vise de la 19-21 de ani când am luat și ajutor de șomaj aș vrea să dau orice fără să vreau mă drogam cu diazepam am observat că la o jumătate chiar și la un sfert de pastilă de combatere a insomniei levitația prin case și zborul în Dobrogea se intensifica pe noaptea ce trecea-n zi pândea mintea mea să înregistreze la minut toate cântecele și poveștile fredonate în timpul evadărilor onirice Încetase o viață adolescentină prin dramă chiar îmi murise o parte din mine ziceam că partea brutală de mascul alfa se terminase uitată departe eu n-aveam să fiu iubit de nicio tânără de nicio femeie ultragiată de alți bărbați poate doar de-o altă zburătoare-n levitații în planarea deasupra litoralului Sciției eu aveam să rămân altfel neîmplinit un intangibil pornit în jocurile zborului în căderi neașteptate și rătăciri prin codri Auzeam ceea ce niciun om nu mai auzise tainele lumii inconștientului erau potențate de-un colțișor de diazepam Atunci când am luat iarăși jumătate din somnifer era să nu mai pot reveni să nu mă mai reconectez niciodată la trupul părăsit nocturn Era o noapte decisivă puteam alege să rămân sus neintrat înapoi spre patul în care zăceam fără eul meu autarhic desprins Gheara morții îmi prinsese inima o zgârâia ca pe-o vietate a sufletului am rostit pentru datoria mea pământească "Tatăl nostru" și am început să cred pentru întâia dată în Dumnezeu Din inimă gheara s-a desprins sufletul meu pierdut s-a repatriat în trupul aproape pierdut — a fost a doua oară când din om mort am fost înnoit Mă consider un salvat in extremis un copil neuitat de o maternitate și de-o paternitate de sus doctorul interviului de la potcast Virgiliu Stroescu zice că naivi sunt materialiștii și ateii — ca mine de-atunci greu de convins
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate