ningea vesel

alergam
dansam
cădeam în zăpada albă și moale
făceam îngeri,
îngeri pufoși,

ningea vesel

arătă cu deștu, speriat:- o pată,
o pată di sânge

saaaau poooate o floari, zîc eu, pierdutî
cuprind fusta cu ambili mâini în jurul coapsîlor,
sî-apleacă:- ti sîmțîi rău,
alerg să o chem pi maicăta,
îl strâng di mână di icni: - doar stai aici,
nu ti mișca,

cât mai repede, în acea clipă tot și vroiam era sî mor:
- așa vine moartea,
vine când ninge, totul e alb și proaspăt,

m-am întins în poziția îngerului, am închis ochii,
mă rugam să fiu învelită cu zăpadă până nu mă poate vedea nimeni
iar praful di trandafiri, ca o tornadă, să se ridice în cer