Un cui de stea stă-n racla Lui, ce-ntrupă
Pe om, sortindu-l mândrei Învieri
Licori de viaţă-or umple-a morţii cupă
Sădind Lumină cu-al Său chin de ieri.

Ci pe cei vii trupescul îi ocupă
Şi către Mântuire să mai speri
Un cui de stea stă-n racla Lui, ce-ntrupă
Pe om, sortindu-l mândrei Învieri.

În Aţa gata-n viaţă să se rupă
Spre haos devenind un nicăieri
Aud din Cer mulţimea de tăceri,
La fel ca-n om în soarta cea de după
Un cui de stea stă-n racla Lui, ce-ntrupă.