parodie după
Fratelui meu cititor
de Mihai Codreanu

Eu nu te-ntreb de mai citești și care
E ultima ta carte răsfoită:
E clar că azi „smartphone”-ul e-o ispită
Ce pentru tine, sigur, e prea mare.

Deși-ntre noi nu-i vreo asemănare,
De vrei să ştii, în orișice clipită
Tu afli informația dorită,
Căci Google-ul e-un „alter ego” tare.

Visezi că ești o enciclopedie
Dar, dacă n-ai curent în baterie,
N-ai fi în stare să îți iei nici Bac-ul

Și tu ai vrea s-obții chiar doctorate,
Dar, ține minte c-o să dai de dracul,
De-o să te prind cu plagiatul, frate!

poezia originală

Fratelui meu cititor
de Mihai Codreanu

Eu nu te-ntreb de unde vii și unde
Te duce ne-nțeleasa ta menire:
Tu ești un strop etern de rătăcire
Pe care-n veci nu-l voi putea pătrunde.

Dar sunt în noi asemănări profunde,
Căci orice-ai fi și-n orișice-amăgire
Te duce goana ta spre fericire,
Același om într-amândoi s-ascunde.

Visezi și tu în clipe mai senine,
Și chinuit de setea de mai bine,
Îți sorbi încet paharul de otravă...

Și trec și eu prin clipe nourate
Când zvârl din piept clocotitoare lavă!...
- Oricine ești, întinde-mi mâna, frate...