îmi iau și eu o cola, și pentru că bem la fel
pare că suntem împreună. apoi eu scot citirica de votcă
din buzunar, pun în cola și suntem și mai aproape.
apoi îmi scot un adidas. o șosetă. pare că mă dezbrac,
sunt aproape gata să fac dragoste cu tine.

în crîșma asta mică, o magazie, cum spune un prieten.
uite piciorul meu gol, lăcrimînd. sunetul intră în pereți
the beautiful deasese intră în the cure, sopor aeternus
în wham, wake me up, nietzsche în wagner, afară e vînt.
e o pereche de sandale pe plajă la mare.

ai văzut cometa. eu am visat-o. prin partea asta a lumii
vine moartea la cerșit. lumea îi dă. eu n-am bani
nici să mă întorc de pe stînga pe dreapta. nici să mor.
a fost o femeie care avea farmece. cred că am pielea
atît de limpede că nimic nu s-a prins de mine.

și e grav, e ca nașterea tragediei din spiritul muzicii.
mie îmi miros picioarele a dyonisos, ție părul îți stă apolinic
iar muzica stă ca o zgîrietură pe mașină. am vrut
să pun puțină chitară în cafea. poate ar fi fost altceva
dacă în loc de soare era o lună uriașă și în chiloți

chitanța pentru ea. nu, iubire, nu-mi trebuie luna, nici marte.
eu aș vrea să merg mult mai departe pe inima ta.
eu aș vrea să mă bronzez cu tine și din bronzul meu să broznez
soarele, să fac monede și săbii, să fac o epocă a noastră.
să fac inima unei mame să se coacă precum roșia
cînd își vede durerea, așa să-i treacă, de parcă copilului
cu o ploaie pe buze, i-a venit pulsul.

ia-ți o cola. ia-mi și mie o votcă și pune în ea toată moartea.
o beau pînă la capăt, așa dintr-una, și îți arăt
că ultima țigară pe care o fumez e ca și cum ți-aș fuma chipul.
țigara pe care mi-o aprinzi cînd spun băieții de la crematoriu
foc.