să devin scriitor celebru
degeaba am băut sute de sticle de votcă
săniuță/finlandia/krepkaia/absolut
rom cubanez/jamaican/dominican
coniac cava d'oro și jidvei
țuică de prune/dude/pufoaică
vin franțuzesc și vin de streașină
nimic nu m-a dus în starea de catharsis
creațiile mele nu semănau nici pe departe cu ale lui Nichita, Sorescu
Popescu, Hemingway, Anyway...
lăsam doar niște bîlbîieli pe hîrtia A4
și atunci cineva sau poate o voce din cap
mi-a arătat calea spre nemurire literară: jointul, tată!
am tras un fum și iată doi sori pe cer
cai portocalii cu penisuri în frunte
stele de mare/susur de pîrîuri, foșnet de frunze, ruperi de nori
metafore jucăușe, cuvinte pline de har și înțelepciune
toate mi s-au perindat prin sinapse
și au pierit instantaneu așa cum veniseră
cînd m-am trezit uitasem totul
așa că la a doua încercare mi-am lipit cu superglue un creion de degete
și mi-am pus în față o coală albă imaculată
aceiași sori, cai, foșnete, metafore, rime au apărut și au dispărut
însă mîna mea vrednică lucrase pentru lirica lumii
mi-am revenit, și eram foarte curios să văd ce scrisesem
pe hîrtie apărea un singur cuvînt:
fofoloancă
a durat o săptămînă să-mi desfac degetele de creion