Am crescut cu încă optzeci de zile
toate adăugate în același mănunchi
al veacurilor,
cu multe frunze și muguri în litere
oarbe,
abecedar părăsit în umbrar
așișderea multora, o cifră,
un azi! O zi banală ,
un morman de trăiri, gânduri
recunoscute de toți, așezate în rafturi sfințite cu ochii minții,
aduse parcă de căutătorii de mure
în coșuri,
împletite-n poezie și versuri.
Azi scutur praful de praf
și-l cern prin ochii formați în rugină-
neuitare și rugă,
cu dulce limbă mă adapă,
o! biată lingură mă satură
o! mur, cu spinii răbdării
scrie-mă-n tufa ta
în optzeci de versuri,
cu mure coapte colorează- poezie,
o! ziua ta,
lumină și spini, la masa festivă
doar noi