Niciodată gol,
Suflă-n mine un Eol:
Aripi peste univers
Într-un vers, într-un vers.

Mă desprind de-a ta plecare
Cu pământul în spinare,
Înfrățit cu-a nopții taină
Flori de stele pe-a mea haină.

Nu mai suntem, ce contează?
Orizontul iar clachează,
Totuși văd și înțeleg
Ne-am născut cu toți Întreg.

Este vers, este vers
Dar ascunde univers;
Noaptea-i ziuă, ziuă-i noapte
Rămas bun, calamnitate.