stând iarna sub geamul înghețat
ea citea aprins-o carte
avea o strălucire de smarald
ce n-o găseai în altă parte

în gând, râzând eu îmi ziceam
ce-mi poate face ființa asta!?
în timp ce ea citea, priveam
cât de frumoasă este dânsa

un viscol bate tare-n geam
și o n trerupe din citit
expiră cu fața spre tavan
„doamne ce tare a viscolit”

atunci mi-a întâlnit privirea
râdeam voioși de întâmplare
eu bucuros simțeam iubirea
în timp ce vântul bătea tare

se apucă iarăși de citit
era un fel de dramă aleasă
puteam să număr a-l său clipit
învăluit de o mireasmă