poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-11-30 | |
Și să hrănim animalele din noi, să le hrănim din palmele
Arse de hârtie, să le scoatem din mlaștinile minții aici pe foi Animalele acelea dezbrăcate de orice urmă de umaniate Desculțe, albe care știu doar să sune a gol când se ating între ele Ca niște pahare de cristal pe care numai de zile mari Le umplem cu te miri ce licori, dihănii apărute din senin Ce-ar fi să mergem pe marginea pădurii, pe marginea vieții La o aruncătură de moarte, să ne întindem după ea Ca după o cracă cu caise coapte, să mușcăm pe săturate Să nu ne îngrijoreze că dincolo e viață, rai, noi să ne luăm partea Aici pe lumea asta, ce-ar fi să ieșim în acest câmp deschis și să ne lăsăm ochiți La 14 ani am scos fetița din mine și am lăsat-o singură acasă În papucii mamei cu două numere mai mari și am plecat la liceu Poate că și viața e cu câteva numere mai mare, roade, face răni E bine să avem mereu un bandaj la noi pentru poeziile Care ies din tălpi, ce urme mai clare vrei, dacă nu de noroi De fapt, poezia nu se formulează în cuvinte, aceia care o fac Expulzează numai resturile unei stări, iar aceste rămășițe Nu trebuie interpretate ca firimituri, gunoaie, ci, mai degrabă Ca lumina fulgerului. Tonitrum – după sunet. În corp are loc zgomotul iar pe foi se duce urma lui Ce-ar fi să scriem mereu și să nu mai murim niciodată
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate