Perdelele se ascund de după ferestre
imaginându-și vederi ce vor să le privească.

Se visează cele ce înting prima dată în blid,
cele ce întind arcul primului răsărit,
partea nerostită a simfoniei cuvântului,
chipuri de îngeri mucegăind
uitate în adâncul mormântului gol,
zbor de aripi risipindu-se fără zare,
parfum de ecou alergând printre maluri.

Rămân să păzească ferestrele imaginându-și
priviri ucigătoare de camere ce vin dinafară
pe care doar ele le pot opri și preface
în podoabele vederii interioare.