nu am mască mă privesc în oglindă
doruri năuce prin suflet colindă
îmi plâng iubitul pe a nopții tindă
nu aș vrea tristețea să se extindă.

bezna vorace stă iar la pândă
ca să-mi înghită bucuria plăpândă
cum să-mi liniștesc inima suspinândă?
sărmana trăiește o neagră osândă.

lacrimi amare obrazu-mi inundă
drumul speranței parcă se afundă
flăcări de doruri furibunde abundă
în lupta cu soarta mai pierd o rundă.

liniștea timpului e tot mai scundă
se scurge-n tristețe fiecare secundă.