poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-09-02 | |
Între întunericul rece și întunericul cald
Lumina rămâne amintirea care învie. Case noi sunt doar cele ce sunt zidite Pe pământul în care nimeni nu a mai gândit. Unde nu s-au îngropat câini, nu au cuibărit păsări Și nu au crescut păduri dintr-un singur sâmbure. Pe unde întunecate simțuri, strâmbe și goale, Nu au așteptat să le învie din amintiri Garduri sau pereți de zile și nopți. Acolo unde nu a frământat întunericul amintirii Razele soarelui în tăcerile întinse În ne-vederi înnoptate. Lumina orizontului ce eliberează strălucire Din cea dintâi culoare. Întunericul care Împietrit se ascunde în propria zare. Din umbra căruia îmi pâlpâi împrejur neființa... Mi-e teamă! În susur de pași pe care îi calc Cobor printre nori. Deschid poarta. În câmpul gol câinii, ca niște lumini, Mi se gudură din tot sufletul lângă picior.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate