Citind prin poeții de altădată
În minte-mi spun ce-a fost rău, ce bine
Vin amintirile de mă îmbată
Dar totuși nu gândesc continuu la tine

Mă gândesc, că tu mi-ai fost și prieten
La aceasta nu puteam să rămân dator
Iar eu manifestam și instinct patern
Și între noi se creiase un fel de dor

Poate sufletul îmi cere neâncetat
Dândirea logică, rece nu e sentiment sensibil
Să am din nou dar sentiment adevărat
Puțin mai omenesc, imperfecțiunea dă durabil