poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-08-03 | |
Gândul pe care l-am gândit
Despre pasărea care a trecut prin cer Nu a plecat cu ea, ci ca un strigăt lung, Din văi și din păduri întunecate s-a ridicat Din mine ca să scape. Din foaia în care l-am desenat Am șters amintirea trecerii sale. Ca miezul creionului tocindu-se, Din zbor s-a risipit în orizonturi În căutări de linii fecunde. Însă tot nu pot uita țipătul acelei paseri! Urmele umbrei şi strigătului trecerii ei Din carnea foii tot nu le pot șterge. Au devenit ramul care îmi înmugurește Străpungând dintr-un gând alt gând În lăstari prin cer căutând. Privesc mâna ce mi se întinde să-l prindă Nu spre a-i atinge tremurând rana trecerii, Ci pentru a i se alătura devenirii. Pasărea din care revine în privirea Cu care i-am urmărit trecerea Rămâne prinsă în adâncul foii. Țipătul ei din miezul creionului Este dinainte de a fi fost cărbunele cer. E zvâcnirea inimii în care împietrește Mâzgălindu-și în privire zborul. Gândul pe care l-am gândit despre pasărea Care a trecut prin cer, nu a plecat cu ea, ci, Ca un strigăt lung din văi și păduri întunecate, S-a ridicat din mine ca să scape.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate