cuprind universul cu simțul pragmatic
originile sufletului sunt în Calea Lactee
chiar dacă uneori îmi pare enigmatic
reverberează în glande ca o melopee.

avatarul meu este o stea albastră
îmi transmite energii ancestrale
deschid ochiul minții ca pe-o fereastră
să privesc uimită astrale magistrale.

într-o zi cândva am să mă-ntorc acolo
și voi fi iar mireasa alesului meu
inima-mi freamătă de iubire tremolo
simte singurătatea ca pe-un canon greu.

până atunci rătăcesc și noaptea pe poteci
neștiute de nimeni, cu slove umplu biblioteci.