Îmi locuieşti în stelelor erată
Iubito dintr-o linişte umbrită
Şi-n beznă tu cu zarvă-mi urci în pită,
În pâinea care zilele-mi arată.

Domoală-n vis, în traiul treaz grăbită
Eşti fruntea cu enigme dulci, sperată,
În zgomot de tenebre albă pată
A scrie-n ea tăcere şi ispită.

Ivită din combustii de-ntuneric
Hălăduieşti în mine, tainic zvon
Şi zborul meu stă-n pasul tău himeric.

Peniţa-mi ţii în haosul cazon
Şi nu-mi pricep o iotă-n vorbei cleric
În propriul şah al vieţii un pion.